Deşeul este prin definiţie un material sau obiect prin care el însuşi fără a fi supus unei transformari nu mai poate fi utilizat. Deşeurile în funcţie de destinaţie pot fi recuperabile şi nerecuperabile care se elimină. Rebuturile care nu mai pot fi reutilizate in procesul intern de fabricaţie din care provin, pot fi incluse in rezidurile care se colectiază şi urmeaza diferite căi de valorificare ca si materii prime si materiale refolosibile sau sub o formă de energie cum este energia termică rezultată din inginerarea acestora.

Din punct de vedere cantitativ deşeurile industriale au ponderea ceea mai mare şi diferă de la o ramura industriala la alta. Reciclarea în conditile actuale reintroduce in fluxul productiv maxim 2/3 din deşeuri iar restul formeaza deşeuri din altele, ca şi într-un flux tehnologic neexistând o societate fară deseuri. Recuperarea include activităţile de colectare, transport, stocare, sortare si prelucrare a anumitor deşeuri respectiv ai componenţilor acestora.

Economia nationala dispune de cantităţi importante de deseuri metalice feroase si neferoase, deseuri chimice, lemnoase, hârtie, textile, plastice si altele care apar in urma proceselor tehnologice sau in halde si iazuri miniere din procesele metalurgice, din nămoluri rezultate la epurarea apelor reziduale şi alte reziduri cu substanţe nefolosibile. Importanţa recuperarii şi reciclarii deşeurilor a crescut în ultimul timp datorită dificultaţilor de obţinere a resurselor naturale şi energetice dar şi datorită dezechilibrelor ecologice.

Colectarea şi transportul deşeurilor şi materialelor reciclabile

Colectarea deşeurilor
• sisteme de pubelă
• coşuri şi tomberoane de gunoi
• pubele mari şi containere pentru deşeuri (utilizate la colectarea deşeurilor menajere şi a materialelor reciclabile din domeniul casnic)

Sisteme de containere speciale pentru materialele reciclabile
• containere de colectare pentru sticlă
• containere de colectare pentru hârtie
• containere de colectare pentru dozele de Al si conserve metalice

Metode de colectare
• colectarea în punct de colectare
• colectarea din poartă în poartă

Moduri de colectare
• colectarea în amestec
• colectarea selectivă

Procedura de colectare
• procedura de colectare prin golirea pubelei
• procedura de colectare prin schimbarea pubelei
• procedura de colectare în saci de unică folosinţă

Transportul deşeurilor
• transportul rutier al deşeurilor
• transportul deşeurilor pe căi feroviare
• transportul deşeurilor pe căi navale
• transportul deşeurilor în staţile de transport

Reciclarea deșeurilor

Reciclarea reprezintă reprocesarea materialelor în produse noi. În general, reciclarea previne pierderea unor materiale potenţial folositoare, reduce consumul de materii prime şi reduce consumul de de energie şi astfel producerea de gaze cu efect de seră. Reciclarea este un concept modern în gestiunea deşeurilor.

Materialele reciclabile pot proveni dintr-o gamă largă de surse, incluzând gospodăriile particulare dar şi industriile. Ele includ sticla, hârtia, aluminiul, asfaltul, fierul, textilele şi plasticul. Deşeurile biodegradabile, cum ar fi cele alimentare sau de gradină sunt de asemenea reciclabile cu ajutorul microorganismelor prin compost sau digestie anaerobă.

Materialele reciclabile trebuie sortate şi seprate pe tipuri de produse. Contaminarea lor cu alte materiale trebuie prevenită pentru a le creste valoarea şi a facilita procesarea. Sortarea poate fi efectuată de producător sau la centrele de colectare.
Colectarea deşeurilor se poate face în două moduri: fie firma care le procesează le ia direct de la producator (care, in prealabil, le-a pregătit in pungi sau saci, pe categorii), fie producătorul le duce prin mijloace proprii la centrul de colectare. Reciclarea nu include refolosirea materialelor care işi păstreaza forma iniţială pentru alte scopuri decât cele iniţiale.

Reciclarea hârtiei

Recicland hârtia salvăm pădurea iar pentru fiecare tonă de hârtie reciclată se economisesc 30.000 litri apa, consumul de energie este redus cu aprox 25% iar poluarea atmosferică cu 80%, motiv pentru care reciclarea hârtiei şi a cartonului este foarte importantă. În urma activitaţilor umane rezultă o cantitate enorma de deşeuri, din care 40% sunt doar deşeuri de hârtie. Toată această cantitate de deşeuri de hârtie poate fi reutilizată/reciclată pentru producerea altor produse din hârtie.
Scopurile în care este folosita hârtia sunt urmatoarele: 48% din consumul total de hârtie pentru ambalaje; 30% pentru tipărit şi scris; 12% în presa; 6% în igienă şi menaj.

Pentru a produce hârtie din maculatură reciclată se parcurg mai multe etape. Mai întâi, deşeurile de hârtie reciclată sunt măcinate, apoi sunt amestecate cu apa si cu anumiţi compuşi chimici, in vederea obţinerii pastei de hârtie. Amestecul rezultat este diluat cu apă şi trecut printr-un sistem de centrifugare, pentru a scoate din el rămaşiţele de plastic, lemn, piatră, sticlă, materiale aderente, agrafe de hârtie etc. Pasta rezultată este presată pentru a scoate apa din ea şi apoi intră într-un proces de frământare. In timpul frământării, fibrele din pastă se freacă unele de altele, cerneala si tuşul incep să iasa din material, iar sub acţiunea compuşilor chimici, pasta de hartie, gri si murdară iniţial, incepe sa intre in procesul de albire. In continuare, pasta este trecută prin niste site fine, care vor reţine particulele lipicioase şi alte impurităţi. In etapa urmatoare, in recipientul in care se afla pasta, se adauga niste compuşi chimici numiţi surfactanţi, care fac clabuc precum un detergent. Particulele de cerneală, murdăria, lipiciul si alte impurităţi aderă la clabuc si plutesc la suprafaţa, de unde sunt luate, lasând pasta curată.

Mai departe, pasta este spalată, presată, frământată, iar în continuare urmează un proces de decolorare. Compuşii chimici sunt adaugaţi din nou, de această dată pentru a scoate din pastă orice pigment care ar mai putea sa-i dea o tentă de culoare.

Pentru fabricarea unei tone de hârtie obişnuite se folosesc între 2 si 3,5 tone de lemn, adică sunt tăiaţi aproximativ 20 de copaci. Din fibrele de celuloză din lemn, rezultate dintr-un proces de fierbere chimică, se obţine hârtia. Prin reciclarea a unei tone de hârtie se sunt salvaţi 17 copaci.

În prezent există pubele de capacităţi de 1,1m³ şi mai mici aşezate în diferite zone de către agenţii de salubritate. Colectarea separată a deşeurilor din hârtie si carton trebuie să se extindă si la nivelul populatiei nu doar la nivelul agenţilor economici, deoarece o foarte mare cantitate de hârtie si carton poate fi recuperată. Raportul volum/greutate pentru deseurile din hârtie este relativ mic. Aceste deseuri constituie o componentă foarte răspândită din deşeurile municipale, de aceea se asteaptă ca reciclarea hârtiei şi cartonului să reprezinte o oportunitate pentru a reduce astfel impactul asupra pădurilor şi asupra mediului.

Reciclarea hârtiei depinde foarte mult de calitatea deşeurilor de hârtie colectate. Aceste tipuri de deşeuri fiind foarte usor de contaminat cu alte tipuri de deşeuri menajere, mai ales cu lichide. Este recomandată colectarea deşeurilor din hârtie şi carton in containere special amenajate cu o deschizătură mai îngustă pentru a îngreuna introducerea altor tipuri de deşeuri.Principalele tipuri de deseuri din hârtie şi carton reciclabil: hârtie de calitate, hârtie mixtă, ziare si reviste, carton gofrat.

Principalele utilizări ale hârtiei reciclate: substituirea pastei de hârtie, realizarea unor produse pentru construcţii (pereţii din carton cu gips, combustibili obţinuţi din deşuri).

Etapele unei colectări corecte presupun:
• adunarea hărţiilor care nu mai pot fi folosite la impachetat sau scris etc.
• strivirea cutiilor de carton pentru a ocupa un spatiu mai mic;
• depozitarea într-un loc special amenajat pentru colectarea hârtiei.

Reciclarea plasticului

Infrastructura de colectare şi prelucrare pentru masele plastice nu trebuie stabilită la nivel naţional, poate fi limitată la zone locale. Raportul volum/greutate pentru deşeurile din plastic este foarte mare, mai ales pentru produsele din plistiren.

Deşeurile din plastic aduse la unităţile de procesare sunt, în general contaminate cu materiale străine, cum ar fi alimentele cauzează uzarea granulatorilor si a altor echipamente utilizate în sortarea şi reciclarea materialelor.

Centrele de colectare pot asigura o compactare şi balotare a deşeurilor din plastic în vederea reducerii costurilor de transport, astfel încât valoarea materialelor valorificate să poată acoperi costurile de colectare, prelucrare şi transport.

Produsele realizate din plasticul reciclat au un cost de fabricaţie mai ieftin faţă de cele realizate din materii prime. Plasticul a fost inventat în anul 1980 de catre Alexander Parkes, el fiind folosit pe scară largă in ultimele decenii. Plasticul este fabricat din petrol, benzină şi carbune; în prezent există aproximativ 40 de tipuri de plastic, fiecare având o compoziţie chimică şi proprietăţi diferite. Pentru fabricarea plasticului sunt folosite în cantităţi mai mari reziduurile rafinării petrolului care altfel ar fi arse. Etapele unei colectări corecte presupun:
• spălarea obiectelor din plastic;
• strivirea lor pentru a ocupa spaţiu mai puţin;
• depozitarea in locuri special amenajate pentru colectarea plasticului.

Reciclarea sticlei

În centrele comerciale deja se fac reduceri la colectarea sticlei. Aceste fac un discont la cumpărăturile realizate în cadrul centrului comercial, în funcţie de numărul deşeurilor din sticlă returnate. Această colectare trebuie extinsă la cât mai multe centre comerciale şi chiar adoptată şi de agenţii de salubritate. Aproape toată sticla reciclată este utilizată pentru producerea de noi recipiente din sticlă. O cantitate mică de sticla este utilizată la producerea vatei de sticlă sau fibrelor de sticlă pentru izolare, materialelor de pavat şi materialelor de construcţii precum cărămizi, ţigle, ceramică şi beton de greutate mică. Deşeurile din sticla constituie o componenţă răspândită a deşeurilor municipale. Deoarece acest procent este destul de mare, reciclarea sticlei reprezintă o oportunitate importantă pentru a evita depozitarea şi reutilizarea ei într-un mod ecologic.

Deşeurile din sticlă pot fi foarte usor contaminate cu alte tipuri de deseuri menajere, dar sunt usor de curăţat, respectiv sortat prin introducerea unei etape in plus procesul de reciclare. Însa, pentru a reduce costurile de reciclare este indicata colectarea deşeurilor din sticlă în containere corespunzator amenajate cu o deschizătura specială care să îngreuneze.
Producătorii de recipiente din sticlă preferă să includă cioburile în materialul brut (nisip, cenuşă de sodă, calcar), deoarece temperatura din cuptor se reduce semnificativ. Chiar dacă cerinţele pentru cioburile de sticlă transparentă sunt mari, reciclarea variază de la o regiune la alta datorită costurilor de colectare, prelucrare şi transport. Piaţa pentru sticla colorată variază de asemenea în funcţie de instalaţiile de fabricare a recipientelor din sticlă colorată variază de asemenea în funcţie de instalaţiile de fabricare a recipientelor din sticlă colorată. Sticla care nu este sortată dupa culoare este acceptată pentru fabricarea materialelor de construcţie, chiar dacă contaminanţi precum metalele feroase si aluminiul trebuie să fie îndepărtate magnetic. Praful de sticlă care nu mai poate fi utilizat la fabricarea altor recicpiente poate fi valorificat prin realizarea vatei de sticlă, material foarte utilizat în izolarea termică şi fonică.

Sticla ce trebuie folosită pentru recipiente noi trebuie sa fie în general sortată după culoare şi trebuie să nu conţină contaminanţi cum ar fi murdărie, roci, ceramică, farfurii rezistente la temperaturi mari sau alte produse din sticlă. Aceste materiale cunoscute ca materiale refractare, au o temperatură de topire mare. Sticla auto laminată este interzisa deoarece conţine urme de plastic. Platourile de sticlă, chiar dacă nu sunt materiale refractare, afectează temperatura de topire a amestecului si nu sunt acceptate. Capacele de aluminiu şi etichetele de hârtie sunt permise dacă sunt îndepartate in procesele de prelucrare ulterioară, inainte ca cioburile sa fie aduse la cuptorul de topire. Când cioburile sunt utilizate pentru recipiente noi sunt trimise la instalaţiile de fabricare unde sticla este separată de contaminanţi şi materiale refractare. Prezenţa materialelor interzise într-o cantitate mare este un motiv de refuzare a intregii încărcături.

Reciclarea lemnului

Nu există o infrastructură de colectare a deşeurilor din lemn separat de alte tipuri de deşeuri, în special cele rezultate din construcţii şi demolări. O cantitate foarte mică de deşeuri din lemn provenite de la populaţie ajunge în pubele/containere, acestea putând fiind reutilizate in gospodărie prin valorificare termică. În cazul realizării unei infrastructuri de colectare separată a deşeurilor din lemn trebuie avută în vedere sursa de generare a acestora:
• deşeuri lemnoase din culturi (generate din managementul pădurilor);
• deşeuri din lemn din construcţii şi demolări.

În cazul deşeurilor lemnoase din culturi şi a celor rezultate în urma prelucrării lemnului, colectarea separată este uşor de realizat. În cazul reziduurilor lemnoase din deşeurile de construcţii şi demolări colectare se face mai greu. Deşeurile din lemn pot fi usor contaminate, de aceea este indicată colectarea separată a acestora sau colectarea in amestec cu alte deşeuri uleiuri inerte. Trebuie evitată colectarea deşeurilor din lemn în amestec cu alte deşeuri lichide cum ar fi vopsele, lacuri deşeuri rezultate din construcţii şi demolări. Deşeurile din lemn aduse la unitătile de valorificare sunt testate pentru depistarea deşeurilor lemnoase contaminate (lemn vopsit) si a materialelor nedorite, precum praf, roci, gunoi. Instalaţiile care prelucrează deşeurile lemnoase pentru combustibilii alternativi pot separa deşeurile lemnoase rezultate din construcţii şi demolări sau din fracţia de deşeuri vegetale.

Aceste deşeuri din lemn nu trebuie sa aibă o calitate atât de ridicată ca şi deşeurile din lemn realizate în fabricarea mobilierului. Deoarece volumul si tipul de materiale variază de la un sezon la altul, instalaţiile operează după un plan intermitent. Echipamentul de procesare constă într-un tub sau o maşină de ascuţit lemne, care este folosită la zdrobirea deşeurilor din lemn. După ce deşeurile au fost mărunţite, este folosit un cilindru pentru separarea aşchiilor utilizabile de cele fine, iar materialele supradimensionate trebuie separate manual.

Reciclarea recipientelor metalice

Nu există o infrastructură separată de colectare a deşeurilor din doze metalice. Acestea sunt colectate în amestec cu deşeurile menajere. Alte deşeuri metalice pot fi duse la centrele de colectare a materialelor reciclabile, insa numai in cantităţi mari. Infrastructura de colectare şi prelucrare pentru dozele metalice poate fi dezvoltată doar la nivel local. Raportul volum/greutate pentru dozele metalice este acceptabil, pentru dozele de aluminiu este destul de mare. Cantitatea generată de astfel de deşeuri este estimată a fi destul de mica, dar pe viitor se asteapta o crestere semnificativă.

Deşeurile de doze metalice aduse la unitatile de reciclare pot fi contaminate cu alimente care conduc la uzarea echipamentelor utilizate în sortarea şi prelucrarea acestor materiale. Dozele metalice trebuie acceptate la punctele cu plată contracost şi la centrele de colectare a deseurilor reciclabile din diferite centre comerciale. Dozele aduse la centrele de colectare sunt concasate, balotate şi transportate la unităţile centrale de procesare sau instalaţiile de recuperare. La instalaţiile de recuperare, cutiile zdrobite sunt in primul rand încalzite pentru îndepartarea umidităţii si apoi sunt încarcate într-un cuptor de retopire. Metalul topit este transformat în lingouri care apoi sunt transferate la altă unitate de procesare şi trase în foi subţiri. Foile pot fi refolosite in industrie pentru diferite utilităţi, in functie de cererea pieţei. Astfel in procesul de obţinere a lingourilor, respectiv foilor metalice se va reduce semnificativ utilizarea resurselor naturale.

Centrele de colectare şi firmele interesate în cumpărarea deşeurilor din doze metalice trebuie sa accepte toate dozele care sunt lipsite de contaminanţi. Aceştia trebuie să compacteze şi să baloteze materialele conform specificaţiilor cu privire la dimensiuni, greutate si numărul de benzi al centrelor de reciclare la care se livrează aceste deşeuri în vederea prelucrării.

Concluzii si recomandări

Dezvoltarea durabilă reprezintă scopul politicilor şi strategiilor de dezvoltare economică şi socială continuă în care determinarea calităţii mediului şi epuizarea resurselor naturale de care depinde activitatea umană în viitor ocupă un loc central.

Recomandări pentru realizarea dezvoltării durabile:
• fluxul materiilor necesare ar trebui să fie administrate astfel încat să se faciliteze refolosirea şi reciclarea optimă, astfel evitandu-se irosirea şi epuizarea depozitelor de resurse naturale.
• producerea şi consumul de energie ar trebui să fie raţionalizate. Astfel gospodărirea deşeurilor ocupă un rol foarte important, pentru ca ele nu reprezintă doar o sursă de poluare, dar şi o posibilă sursă de materii prime secundare sau o sursă de energie.

Prin impermeabilizarea unei zonei se restrânge aria de răspandire a poluanţilor în sol doar la zona strict acoperită cu deşeuri. Astfel ca zona din vecinatatea rampei va fi reabilitată ecologic şi nu va mai fi poluată nici din punct de vedere peisajistic, deoarece bariera vegetală va stopa acest lucru.

Folosirea geomembranei este indicata pentru uşurinţa punerii lui în practică şi pentru că nu necesită un grad ridicat de tehnicitate şi costurile sunt relativ reduse faţă de alte tehnologii. Amenajarea unei rampe de deşeuri ecologică este foarte necesară, atât din punct de vedere al protejării mediului înconjurator, cât şi din perspectiva protejării sănătăţii omului şi a dezvoltării durabile.

sursa: casaecologicaintrevissirealitate.wordpress.com